Homo Europaeus: Le Coude de Davinci

Dragă Cititorule,

a propos de punerile în practică ale lui homo ludens și având în vedere că în 2016, respectiv anul acesta, aniversăm totuși dadaismul, suntem în poziția de a vă propune cartea de mai jos, o combinație de litere, desene și film.

Ea descrie un experiment petrecut la confluența dintre județele Dâmbovița și Argeș.

Dat fiind că numitul Lionardo Da Vinci sau timpul sau soarta mașteră pierd din neatenție o vestită anatomie, unui grup de copii din satul Crângurile i se trasează sarcina de a o reface din memorie.

Copiii de circumstanță, împreună cu artiștii de circumstanță, redesenează voluntar involuntar anatomia artistică lionardescă dar o împodobesc și cu o fiziologie oarecare încercând să explice cumva și funcționarea literară fără greș a organelor omenești.

Diferența majoră fiind că dacă Lionardo se adresa unui public restrâns, întreprinderea de față se adresează hotărât lucru Uniunii Europene în întregimea ei.

Într-un fel sau în altul sunt angajați toți membrii acesteia, în așa fel încât la final toată lumea să iasă pe deplin mulțumită.

Cu cărțile pe masă (mă rog, cu cărțile pe față, avantaje & dezavantaje)

COTUL LUI DA VINCI se prezintă în varianta românească și în varianta franțuzească, ambele la fel de egale în ființă, dezavantajul fiind că varianta franțuzească este mai ochioasă, știut fiind că nu poate fi pomenit vreun avangardist român care să fi făcut purici în țara lui.

(Într-o țară care îl conține pe Dan Puric ar fi fost și imposibil de altfel.)

COTUL LUI DA VINCI suferă de un avangardism corect din punct de vedere patafizic în sensul că ucide orice avangardă pentru a se instaura el singur în toată splendoarea unicității sale.

COTUL LUI DA VINCI a obținut o nominalizare la Concursul național CELE MAI FRUMOASE CĂRȚI 2014, inclusiv o serie de plimbări pe la târgurile de carte, dezavantajul fiind că ex-editorul trădător a înfățișat atunci o variantă românească pedestră într-un singur exemplar și acela digital, refuzând cu încăpățânare să prezinte juriului cartea în actualele ei veșminte grafice și eventual în varianta franceză, fiindcă atuncea concursul ar fi fost fără doar și poate câștigat.

Micul dezavantaj al COTULUI LUI DA VINCI este că înaintarea către editura D-vstră se petrece târziu, într-un moment când întâmplările aniversare sunt deja în derulare, însă marele avantaj constă în aceea că situația sa de stand by este de așa natură d. p. d. v. tehnic, încât poate fi tipărit la rigoare chiar și într-o singură zi.

Dacă dezavantajul este costul ridicat al cărții atunci avantajele sunt cu mult mai intense, în sensul că întreaga Europă ar putea fie strivită de invidie, din moment ce nici măcar publicarea adevăratei anatomii lionardești nu ar fi să fie așa de originală și de drăgălașă.

Avantajul prezentării aici a câte 2 (două) pagini mari și late din fiecare „capitol, ” bruiat de dezavantajul că sunt ignorate restul de pagini mult mai frumoase și mult mai colorate.

Fără a dori să Vă luxăm, doamne ferește, dar, în fine, avantajul de a obține din parte-Vă un răspuns ferm într-un interval cât se poate de rezonabil, față de dezavantajul de a ști ce avem de făcut în continuare: ne adresăm unei edituri mai puțin prestigioase, scoatem materialul pe barba noastră în câteva exemplare, etc.

Vă mulțumim cu anticipație și fiți fericiți.

Experimentul N e o n a r d o

Douăzeci de trepte către desăvârşire

1. Crângurile/comună în judeţul Dâmboviţa România

2. Giurescu primar Slăvilă vice

3. 5133 hectare suprafaţă de teren

4. 17 februarie l615 hrisov menţionare documentară

5. 1771 biserică de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului

6. 1772 cruce de piatră 1,60 m motive geometrice

7. 1838 prima şcoală a învăţătorului Herescu

8. 1890 moară mare cu abur

9. 1934 se înfiinţează Căminul Cultural Athanasie Constantinescu

urmat de Căminul Cultural Vistierul Bădulescu

10. 6 octombrie 1991 Carmen Mavrea şi Ivan Andreevici venind

dinspre Bucureşti coboară cerculdispărut dintr-un camion şi se

stabilesc la Băduleşti /Crângurile în casa Ţampoanei proaspăt decedate

11. Denumiri din preajmă: Robotu//ţiganii lui Fermat/Brătianu/cocarăi/

Burebista/Pac/Bratianu II/a lu’ Câcânea/andrişan pentru dulceaţă/

Răstoaca/Broasca

12. în februarie canalul TVR 1 relatează la jurnalele de ştiri că în zonă sunt

atacate ambulanţele şi sunt linciate cadrele şi aparatura medicală pe motiv

ca acestea s-ar ocupa în secret cu prelevarea de organe omeneşti în vederea

micilor comestibili

13. Aproape concomitent părinţii îşi arată recunoştinţa faţă de

corifeii Experimentului Neonardo prin retragerea copiilor participanţi

care şi aşa chiuleau de mama focului dar şi prin răspândirea insistentă

cine/ce

Experimentul Neonardo s-a desfășurat în comuna Crângurile/Dâmboviţa

la vreo 500 de ani de la consumarea Experimentului Philadelphia cu care se

aseamănă izbitor și de care se deosebește fundamental în egală măsură.

Au fost cooptaţi un număr de 15 copii de ambe sexe între 6 și 14 ani în

vederea executării unor excursii la gârla neigienizată a satului care gârlă, deloc

întâmplător, se intitulează (după noi) Potopul (Le Deluge).

Din acel moment prezentările și renunţările acestora se petrec în mai multe corsi

e ricorsi.

În orice caz, dacă la sosire nu li se testează nicicum eventualul talent sau barem

disponibilitatea pentru vreo antiartă anume e de la sine înţeles că nici la plecare

nu li se testează răbdarea sau anamniotica.

(anamniotică – tipizat crînguristic obţinut prin unificarea

anamnezei platoniciene cu orice sublimat amniotic)

Misiunea involuntară

Într-o zi li s-a şoptit copiilor că avem de dus la îndeplinire o importantă misiune

involuntară.

Şi că dacă vrem să reuşim nu este indicat să vrem.

Ne e de ajuns doar să reușim din moment ce voinţa de putere e prea adesea

conturbatoare.

Totul se rezuma la a primi provocarea și la a-i consimţi într-un mod onest.

Cu atât mai mult cu cât sarcina ne fusese trasată de sus în jos.

„Da, dar eu aș vrea să știu cine ne-a trasat această sarcină?” s-a interesat George.

„Conștiinţa universală,” i s-a spus.

În faţa acestor vorbe grele animaţia care era în toi a avut un recul şi a îngheţat

până în ziua de azi.

Li s-a mai explicat că în 1524 Lionardo Da Vinci a desenat o anatomie artistică

pentru uzul iniţiaţilor dar că lucrarea i s-a pierdut, fir-ar să fie.

„Unde ?” a întrebat același copil.

De asemenea, Lionardo a mai scris un Jurnal al Gimnasticii Secrete de pe

urma unei călătorii prelungite prin Europa, însă, din păcate, și această lucrare i s-a

pierdut și urmează a fi recuperată abia într-o campanie viitoare.

„Săracu’ Neonardo,” a mai zis George cîndva în luna lui germinal cînd tocmai

împlinea 12 ani.

După care a silabisit apăsat/solemn/visător, ca pentru sine : „Neonardo...

Neonardo Davidinci...”

Drept pentru care așa i-a rămas numele experimentului.

În total, sarcina era aşadar să se refacă cele două lucrări neonardeşti şi să fie

redate amândouă circuitului supranatural de valori.

Motivul Crangurismului

motivul crângurismului în arta prostmodernă

Crângurismul nu are cum să fie accesat altfel decât printr-o lucrare subliminală

aproape insesizabilă efectuată cu fitecine.

De altfel experimentul demarează cu chiu și vai în 8 pînă la 10 combatanţi și se

încheie în apoteoză cu 1 (unus = 0 ) dar acest amănunt nu vine spre abandonarea

principiului de pornire: toţi-chemaţi-și-toţi-aleși.

Dimpotrivă.

Așia că, odată ajunși pe culmile măiestriei organizatorice, subiecţii se constată

numaidecît plictisiţi de anatomia umană și umanistă înfăţișată în tratatele

didactico-pedagogice, ba mai și năpustindu-se la anatomodesene și la comentarii

libere pe tema noii fiziologii eliberatoare.

Pe ce se bazează Aluparizianu cu (andrei) breton din crângurile memoriei colective

pe ce se bazează Aluparizianu cu (andrei) breton din

crângurile memoriei colective

Anatomofiziologismul crânguristic este bazat pe sistemul ludic woltaerian bielă/manivelă

și

presupune

două

mișcări

în următoarea

progresie

obligatorie:

În mişcarea A (artistul bielă), figurile arhicunoscute ale anatomiei de manual sunt

arătate subiecţilor copii cari schematizează năvalnic.

Iar în mișcarea B (artistul manivelă), schemele indescriptibile sunt preluate și

folosite sub forma unor inspiraţii ale naturii dionisiace.

Ce se obţine inversează în mod paradoxal direcţia jocului sugerată de Aristotel.

După dânsul, ţelul copilului ar fi fost mișcarea iar cel al adultului, nemișcarea.

Motorul a izbutit inclusiv prin rateuri continue să schimbe cutumele de

circumstanţă și, pe cale de consecinţă, să constituie demonstraţia unei

autenticităţi fără rest cu randament veșnic.

Practic, într-un fel fu privită anatomia până la invenţie și cu totul altfel va fi

privită în continuare invenţia ca atare.

De asemenea, nu se va mai spune “cutare a făcut fiziologie”

ci “pe cutare l-a cam luat (crân)gura pe dinainte.”

Iar după 9 luni (sic) de repetate sârguinţe, disciplină laxă, randevuuri și plase bi/

săptămânale la fel de benevole nelipsite de dramatism, umor, etc. procesul de

concepţie se încheie atemporal cu un compendiu artistic de anatomie și fiziologie

paneuropeană, aici de faţă.

(Profităm de ocazie și criticăm cu regret crânguristic teritoriul elfilor, Elfeţia, care,

din raţiuni impure, nu binevoiește să participe la un joc absolut nevinovat.)

Ei bine, construcţiei generale i s-a conferit alura unei replici ludice la joncţiunea

cu un gînd neonardesc vechi de aproape 500 de ani, (deh, Philadelphia), replică

asezonată în litera și spiritul noilor condiţii ale integrării complete în Europa

noastră comunală.

Cam asta ar fi ceea ce s-a intenţionat în linii mari însă ceea ce s-a realizat în fapt

din visul imemorial al autenticităţii artistice rămâne să stabiliţi dumneavoastră

din posteritatea evropienească.

Să se știe că dinspre partea cerculuidispărut a existat toată silinţa.

Cu toate că s-a încercat o frecvenţă decentă la lecţiile anatomice ale doctorului

Tulp, e clar încă de pe acum că nu s-a reușit transportul bufniţelor de la

Amsterdam la Atena via Crângurile, deși se speră ca cel puţin ideea transportului

să supravieţuiască, dacă nu cumva chiar și ceva din ideea penelor, cu fulgi cu tot.

arta artei?

Dacă odată ne închipuluiam arta sub forma unui rug aprins și nu ardea eria

pentru că o vedeam cum se consumă văzând cu ochii după fiecare asalt al flăcărilor

personalizate sau recompunându-se iute la loc, ca și cum i-ar fi fost rușine că e

surprinsă dându-și sufletul.

Drept pentru care s-a încheiat prezentul proces verbal care funcționează și ca

autodenunţ în faţa întreprinderilor de reţele artistice, antiartistice, electrice, de

gaze și termoficare.

cerculdispărut declară solemn că plătește combustibilul în natură și că refuză

plata în lei, tigri, pantere, leopardali și monștri bruxelezi.

pentru conformitate,

cerculdispărut

carmen mavrea & ivan andreevici

Homo Europaeus

c

coperta

sticle

1520

dedicatie

luni, 1 februarie 2016

Le Coude de Davinci

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu